Criza economică a determinat şi schimbarea profilului clientului firmelor de arhitectură, în sensul că, în prezent, multe proiecte sunt comandate de persoane neinformate, cu înțelegere deficitară.
Casele care sunt proiectate astăzi vor fi de vânzare mâine. Cu alte cuvinte, modul în care sunt realizate locuințele în prezent va avea o influență asupra tranzacțiilor imobiliare de peste un an sau doi. În plus, cerințele beneficiarilor firmelor de arhitectură sunt un indicator important pentru brokerii imobiliari: dacă până la urmă se decid să nu construiască, poate vor să cumpere o locuință deja construită!
În perioada de boom economic, beneficiarul firmelor de arhitectură era o persoană care înțelegea costurile actului de arhitectură şi căuta să-şi exprime personalitatea şi chiar aspiraţiile prin construcţia realizată, potrivit unui studiu realizat de IMAS la solicitarea Ordinului Arhitecților din România (OAR).
”În anii de creştere , clienţii au fost oameni cu studii superioare, evident, cu hobby-uri. Ca să înţelegi arhitectura trebuie să ai o pasiune pentru ceva. Îmi amintesc de un beneficiar, îi plăcea foarte mult muzica, tema lui de proiectare din start era că vrea o cameră de audiţii şi intrasem în alt nivel al discuţiilor, nu numai de ce structura la o casă e într-un anume fel, ci şi feeling-ul pe care ţi-l transmite spaţiul acela”, spune reprezentantul unei firme de arhitectură din Timișoara, citat în studiul comandat de OAR.
În contextul instalării crizei, multe proiecte au fost comandate de persoane neinformate şi care au o înţelegere deficitară cu privire la importanţa proiectării, nu numai în ceea ce priveşte estetica, dar şi în ceea ce priveşte funcţionalitatea şi securitatea clădirii şi optimizarea costurilor.
La ce a dus deteriorarea situației economice? Din cauză că pe piaţă există preţuri extrem de mici, neacoperitoare pentru un proiect de calitate, cele mai multe firme de arhitectură intervievate consideră că se află, cel puţin pe segmentul proiectării de clădiri de locuinţe, sub un fel de dictat al unui client destul de puţin educat cu privire la judecarea costurilor unui proiect de arhitectură.
”Locuinţele cerute acum sunt cu o temă mai minimalizată faţă de temele anterioare, respectiv lumea doreşte suprafeţe mai mici, probabil în ideea de a se încadra în calculul financiar pe care şi-l face fiecare înainte de a începe proiectarea”, explică un alt arhitect citat în studiul OAR.
Mai mult decât atât, în oraşele mari arhitecţii şefi constată că rolul de şef de şantier este preluat de un reprezentant al antreprenorului/ beneficiarului lucrării, iar calitatea finală a construcţiei are de suferit, pentru că aceştia sunt mai degrabă interesaţi în reduceri de costuri decât în execuţia de calitate.
”Înainte, pe vremuri, să spunem acum 10 ani, șeful de proiect întotdeauna era arhitectul pentru că el coordona totul. Acum văd că din ce în ce mai mult că șefii de proiect sunt managerii de fapt ai antreprenoriatului care face lucrarea. Șefii de proiect nu mai sunt cei care au făcut proiectul, ci în cel mai bun caz sunt arhitecţi care nu au fost niciodată în relaţii de proiectare. Au fost de la început manageri, să spunem așa, adică ei ţineau numai legătura cu diferiţi subcontractanţi și atunci când ești mai mult manager decât arhitect are de suferit și partea de calitate”, spune unul dintre arhitecții șefi citați în studiul comandat de OAR.
