Cum s-a transformat lagărul de concentrare de la Dachau, la doar trei ani de la înfrângerea naziștilor, într-o zonă rezidențială și care este situația astăzi.
Ca să ajungi la Dachau, pentru a vizita fostul lagăr de concentrare nazist, iei autobuzul 726 de lângă gară, după un drum confortabil cu S-Bahn-ul (trenul rapid). Pe parcursul câtorva stații, ai ocazia să admiri un oraș liniștit, tipic bavarez. Poți merge și pe jos, într-o plimbare de 50 de minute, așa cum arată un indicator. În oraș există și un castel, care poate fi vizitat.
Toate acestea dispar însă de îndată ce începi turul ghidat al fostului lagăr de concentrare, astăzi un sit comemorativ ce a trecut prin transformări radicale din 1945, anul în care trupele americane au pus capăt atrocităților comise de către naziști pe parcursul a 12 ani, începând cu 1933. Afli că oamenii aduși cu forța în lagăr, doar pentru că erau evrei sau pentru că se opuneau regimului nazist, ajungeau la Dachau pe aceeași cale ferată pe care ai folosit-o și tu ca să ajungi acolo, iar apoi parcurgeau pe jos distanța rămasă, îndreptându-se spre o viață de muncă forțată, tortură și umilință, ce de multe ori însemna moarte sigură.
Între 1945 și 1948, armata americană a folosit fostul lagăr pentru a-i întemnița pe naziștii și membrii SS care au fost judecați în acei ani pentru crimele comise. În 1948, americanii returnează amplasamentul statului bavarez, care amenajează aici o zonă de locuire (”housing development” – așa cum scrie pe site-ul oficial al sit-ului memorial) pentru refugiații veniți din Republica Democrată Germană, demolând barăcile existente. ”A fost amenajat chiar și un supermarket, în fosta baracă numărul 3, în care medicii naziști făceau experimente pe prizonieri”, spune ghida noastră.
Zona de locuire a fost desființată după mai mulți ani, în urma unei vizite a unora dintre supraviețuitorii de la Dachau, care au văzut transformarea locului – ”în momentul vizitei, erau câțiva copii care jucau fotbal în fața supermarket-ului”, povestește ghida noastră – și care și-au exprimat, pe bună dreptate, dezacordul cu noua destinație a fostului lagăr de concentrare. În 1959 a fost creat un comitet care a militat pentru crearea unui sit memorial la Dachau, acordul cu autoritățile bavareze fiind realizat în 1962. În 1965, sit-ul memorial a fost inaugurat.
Zece ani mai târziu, ghida noastră se muta la Dachau, împreună cu familia, de la Hamburg. ”Am găsit ceva de închiriat chiar în casele acestea”, spune ea, arâtând spre o zonă de locuințe situate chiar dincolo de zidul lagărului, pe strada Karl Riemer. ”Nu am putut locui aici.”
