Dacă în București stocul de locuințe a scăzut cu peste 10.000 de unități în perioada 1990-2013, la nivelul întregii Românii acesta a crescut cu 10%.
În 1990, stocul de locuințe din București se ridica la nivelul de 858.569, potrivit datelor puse la dispoziția CPI de către Andrei Botiș, partener fondator NAI România – datele Institutului Național de Statistică privitoare la stoc încep cu anul 1995. În 2013, după 23 de ani de economie capitalistă, stocul de locuințe scăzuse la 848.000, cu peste 10.000 de unități locative. Este important să precizăm că aceste cifre nu cuprind și județul Ilfov.
Alte cifre arată că în 1990 au fost finalizate, în București, aproximativ 6.700 de locuințe noi, în timp ce în 2013 – doar 2.700 (click pe grafic pentru a vedea evoluția numărului de locuințe finalizate în fiecare an în perioada 1990-2013). La nivel național, stocul de locuințe din 2013 se ridica la 8,8 milioane de unități locative, cu 800.000 mai multe decât în 1990.
Cum a fost posibilă scăderea stocului de locuințe din București, având în vedere că am trecut și printr-o perioadă de boom economic, în care o garsonieră într-un bloc vechi dintr-un cartier semicentral al Capitalei ajunsese să coste și 75.000 de euro? ”Pe de o parte, destinațiile unor clădiri care au fost rezidențiale s-au schimbat, acestea devenind spații comerciale, hoteluri sau altele; iar pe de altă parte anumite construcții rezidențiale au fost demolate și vorbim tot despre o conversie a proprietății”, explică Andrei Botiș, care adaugă că este ”evident că nu s-a construit suficient”.
