România impune printre cele mai mici taxe din lume la achiziţia de imobiliare de valoare mare, potrivit unui studiu elaborat de UHY, una dintre principalele reţele internaţionale de servicii de contabilitate şi consultanţă.
În România, taxele pentru achiziția unui imobil cu o valoare de un milion de dolari se ridică, în medie, la 0,15% (1.500 de dolari americani), potrivit unui studiu realizat de rețeaua internațională de servicii de contabilitate și consultanță UHY. Cifra este cu mult mai mică decât la nivel mondial, unde media este de 3,3% (USD 33.038) pentru proprietăţi în valoare de un milion USD.
UHY susţine că prin menţinerea impozitelor la limita inferioară, guvernele pot încuraja mobilitatea cadrelor de conducere cu experienţă pe piaţa muncii şi investiţiile cetăţenilor străini cu un puternic potenţial financiar (High Net WorthIndividuals), deşi riscă să piardă o importantă sursă de venit. UHY precizează ca principalele economii ale Europei, printre care Franţa, Germania şi Spania percep printre cele mai ridicate impozite la achiziţia de proprietăţi imobiliare din lume (vezi tabelul de mai jos).
Conform constatărilor UHY, dintre ţările analizate, Belgia impune cel mai mare impozit imobiliar pentru proprietățile de peste 1 milion USD, acesta ridicându-se la 11,3% (valoarea reprezintă media ratelor din Bruxelles, Flandra şi Valonia, care pot varia între 9,8% şi 12,5%), adică o taxă de 113.131 USD. Printre alte economii din Europa occidentală care se situează în fruntea clasamentului se numără Franţa şi Germania, care percep, 50.901 USD, respectiv 50.000 USD.
Noua Zeelandă şi Rusia au printre cele mai mici taxe din clasament, percepând chiar 0% la achiziţia de imobiliare de valoare mare. În Noua Zeelandă nu se percep impozite centrale sau locale la tranzacţiile imobiliare şi de locuinţe încheiate între proprietari, acestea fiind scutite de taxa pe bunuri şi servicii. Nici Rusia nu impune cumpărătorului plata taxelor de transfer de proprietate, acesta plătind statului doar o sumă fixă modică, de aproximativ 30 USD.
Camelia Dobre, managingpartner la UHY Audit CD , companie membră UHY, mentionează că “în multe economii există riscul suprataxării la achiziţia de proprietăţi pentru a consolida finanţele, iar faptul că România limitează aceste taxe este încurajator. Impozitele mari la achiziţia de bunuri imobiliare pot fi împovărătoare pentru cumpărătorii naţionali, care pot să nu fie foarte înstăriți, dată fiind creşterea preţului locuinţelor în anumite zone în ultimii zece-douăzeci de ani.”
Nu doar în România, ci şi în Statele Unite rata impozitului este printre cele mai mici dintre ţările cuprinse în studiul UHY. “Nivelul mic al taxelor le permite proprietarilor de locuinţe să se mute cu mai multă usurinţă dintr-un oraş în altul. La ora actuală, mobilitatea de pe piaţa muncii din America este de invidiat”, adaugă Camelia Dobre.
UHY susţine că în timp ce economiile G7 percep în medie 3% (29.720 USD) – încadrându-se în general în media mondială – în statele BRIC impozitele sunt cu aproximativ o treime mai mici, la doar 2,3% (22.720 USD).
Experţii fiscali ai UHY au analizat impozitele plătite de persoanele fizice la achiziţia unei locuinţe de 1 milion USD în 26 de ţări din reţeaua sa internaţională, printre care toate statele G7 şi principalele economii în curs de dezvoltare.
Perceperea de impozite mari la proprietăţile noi poate şi ea să restrângă mobilitatea pe piaţa muncii. Întrucât obligă companiile să ofere stimulente mult mai importante pentru a-i convinge pe cei din poziţiile de conducere să se mute în alt oraş, taxele mari pot afecta grav crearea de locuri de muncă şiinvestiţiile în afaceri şi, în final, întreaga economie în general.
“Proprietăţile de valoare mare, în special în capitale, sunt deosebit de atractive pentru investitorii străini cu potenţial financiar sporit, dar dacă impozitele sunt prea mari, ele pot face pieţele respective mai puţin interesante. Parisul sau Berlinul pot pierde în favoarea altor capitale, precum Bucureştiul, unde impozitele la achiziţii sunt considerate mai rezonabile. Investitorii înstăriţi de peste hotare contribuie şi în multe alte feluri la economia locală, cheltuind în voie pe durata petrecută la proprietate, precum şi plătind costurile de întreținere, de exemplu prin renovări extinse sau prin angajarea de personal.”, precizează Camelia Dobre.
