Studiu de caz: cum să închiriezi un apartament în München

Cât câștigă un broker imobiliar german atunci când intermediază o tranzacție de închiriere în zonele limitrofe ale Capitalei Bavariei.

MunchenCozile formate de către cei care vor să închirieze un apartament în fața imobilelor de locuințe din marile orașe din Germania nu reprezintă un lucru neobișnuit. Cauza este oferta limitată și cererea mare. Potrivit unui studiu al Eurostat din 2011, aproximativ 54% dintre germani stau în locuințe închiriate.

Astfel, proprietarii de locuințe de închiriat sunt în postura de a-și alege chiriașii. Vizionările unui astfel de apartament se fac de multe ori în grup, brokerul imobiliar (immobilienmakler, în limba germană) organizând aceste întâlniri colective. De multe ori, proprietarul este și el prezent, luând un prim contact cu potențialii săi chiriași. În același timp însă, odată semnat contractul, chiriașul nu poate fi scos din locuință decât în cazuri extreme(vandalism, neplata chiriei), reglementate clar prin lege sau atunci când proprietarul vrea să folosească locuința el însuși.

Thomas Schmidt, un tânăr de 26 de ani, lucrează în München, la o companie multinațională. Originar din nord-vestul Germaniei, a ajuns în Bavaria acum doi ani, pentru a-și face masteratul în cadrul unei facultăți cu profil economic. După ce a finalizat studiile, și-a găsit un loc de muncă și a trebuit să se mute din apartamentul pe care-l împărțea cu un coleg. Căutările au durat circa două săptămâni. Thomas a început prin a verifica anunțurile de pe un site specializat (immobilienscout24.de), a găsit un apartament cu două camere în Heimstetten, o suburbie a Münchenului, și a contactat brokerul imobiliar care se ocupa de locuință, prin intermediul formularului de contact online. Thomas a avut grijă să verifice ca agentul să fie certificat de una dintre asociațiile imobiliare germane, astfel încât să nu aibă nicio surpriză – de exemplu, să nu afle de la început care este onorariul brokerului – pe parcursul derulării tranzacției.

Agentul l-a contactat două zile mai târziu, spunându-i încă de la prima întâlnire condițiile sale: comision în valoare de două chirii lunare plus 19% TVA. În afară de această sumă, Thomas a mai plătit proprietarului o ”cauțiune” în valoare de trei chirii. Acest mod de lucru este obișnuit în Germania, chiriașul plătind proprietarului o garanție cu o valoare cuprinsă între una și trei chirii, pentru a nu exista probleme la eliberarea apartamentului. La încheierea contractului, chiriașul trebuie să predea apartamentul în aceeași stare în care l-a preluat, iar proprietarul îi restituie garanția.

A urmat vizionarea, iar Thomas a fost ales de către proprietar să fie chiriașul apartamentului dintr-o listă scurtă de cinci nume. Locuința cu două camere are două balcoane și o suprafață de 60 de metri pătrați. Chiria ”rece” lunară (nu sunt incluse costurile cu apa, curentul electric, cablu TV, adminstrarea etc; sunt incluse doar dreptul de a locui, bucătăria mobilată și baia amenajată) se ridică la 680 de euro. Așadar, ”immobilienmakler-ul” a încasat un comision de 1.360 de euro plus 19% TVA, iar Thomas a mai plătit 2.040 de euro garanția către proprietar.

În plus, Thomas mai plătește lunar 100 de euro pentru administrarea spațiilor comune, gunoi și apă, 40 de euro curentul electric, 30 de euro locul de parcare, 30 de euro internetul și telefonul.

În ciuda acestor costuri, Thomas este mulțumit de apartamentul său, situat la 100 de metri de stația de S-bahn (tren care face legătura între suburbii și rețeaua U-bahn – metrou), cu care ajunge în 26 de minute la serviciu.