Astăzi se împlinesc 50 de ani de la prima aselenizare. Neil Armstrong, alături de ceilalți doi membri ai misiunii Apollo 11, Buzz Aldrin și Michael Collins, au făcut astfel “un pas mic pentru om, un salt uriaș pentru umanitate” și au intrat în cărțile de istorie. Reușita lor a alimentat, totodată, dezvoltarea unor planuri extrem de ambițioase pentru viitorul satelitului natural al Pământului. Cu timpul, unele dintre ele au fost date uitării, însă interesul tot mai mare al unor corporații precum SpaceX sau Blue Origin pentru câștigarea “cursei spațiale” i-au făcut pe mulți dintre cei interesați de Lună, și nu numai, să își seteze noi obiective.
Doar anul acesta, China a reușit să aterizeze o sondă spațială pe partea îndepărtată a Lunii, Israelul s-a aflat la un pas de succes, dar modulul său a fost distrus în timpul procesului de aselenizare, iar India a anunțat că va lansa un al doilea modul spațial către satelitul Pământului, fără echipaj uman la bord, spre finele lunii iulie.
În același timp, NASA visează să trimită astronauți pe Lună până în 2028 și chiar să construiască acolo o bază, iar ESA își dorește să dezvolte, între anii 2020-2030, un “sat internațional” pe suprafața satelitului.
Toate acestea demersuri au la bază instituții cu legături guvernamentale. Ce se întâmplă însă cu investitorii privați? Și după 50 de ani de la prima aselenizare rămâne întrebarea – poți să cumperi teren pe lună?
Se poate spune că da, dar și că drepturile tale de proprietate, ca persoană fizică sau juridică, asupra terenului respectiv nu ar fi acceptate din punct de vedere legal. Iată de ce.
La începutul anilor ’50, guvernul american a făcut lobby pentru recunoașterea spațiului ca bun comun al umanității. Cealaltă mare putere a lumii, actuala Rusie, a fost de acord, această idee având potențialul de a ajuta la evitarea disputelor care ar fi putut să apară între țările lumii pentru suveranitatea spațiului cosmic. Astfel, în 1967, Statele Unite, Marea Britanie și Uniunea Sovietică au lucrat împreună pentru a pune bazele unui tratat privind explorarea și utilizarea spațiului. În luna octombrie a acelui an, tratatul a intrat în vigoare, iar în septembrie 2015 a fost semnat și de 104 țări, alte 24 de state semnând tratatul, fără a încheia procesul de ratificare a acestuia.
Astfel, în teorie, spațiul și corpurile cerești, inclusiv Luna, sunt considerate a fi parte a unui patrimoniu comun al omenirii, deci nu pot fi ocupate de nicio națiune. Deși achizițiile private nu sunt aduse direct în discuție, în tratat se stipulează că “orice persoană, organizație sau companie care operează în spațiu este responsabilă în fața guvernului țării sale”. Și cum nicio țară nu are voie să pretindă drepturi suverane în spațiul cosmic, drepturile de proprietate pe Lună sau asupra altor corpuri cerești sunt, practic, scoase în afara legii.
Dar, cum în tratat nu se menționează direct problema achizițiilor private, mulți au ajuns să speculeze această lacună legislativă. Antreprenorul Dennis Hope, de exemplu, a fondat Luna Embassy Corporation în 1980 cerând dreptul de proprietate asupra satelitului. Ulterior a început să vândă parcele de teren pe suprafața acestuia. Se estimează că a reușit să obțină vânzări de circa 11 milioane de dolari. Dar cine cumpără, de fapt, teren pe Lună?
“Putem dezvălui că aproximativ 675 de celebrități și trei foști președinți ai Statelor Unite ale Americii sunt, în prezent, proprietarii unor proprietăți extraterestre și dețin teren pe Lună. Printre celebrități se numără circa 15 actori principali ai seriei originale Star Trek, dar și din seriile Next Generation și Voyager”, se menționează pe site-ul oficial Lunar Embassy. Tot aici vizitatorii sunt întâmpinați de un mesaj prin care sunt atenționați că Lunar Embassy este “singurul vânzător autorizat de teren pe Lună” și că toate celelalte surse de unde poți achiziționa proprietăți pe satelitul natural al Pământului sunt doar niște copii.
Poți cumpăra teren pe Lună cu sume cuprinse între 24,99 și 499,80 de dolari, “toate proprietățile lunare oferind panorame deosebite asupra planetei Pământ”. Mai mult, celor care aleg să achiziționeze mai multe proprietăți, au garanția că acestea se vor afla una lângă cealaltă.
Ca “super-ofertă” la aniversarea a 50 de ani de la prima aselenizare, Lunar Embassy oferă și posibilitatea de a achiziționa terenuri care “nu au mai fost disponibile până acum”, la doar 10 mile de punctul în care astronauții americani ai Apollo 11 au făcut primii pași pe Lună. Disponibile pentru o perioadă limitată de timp, mai exact până la finele anului, terenurile costă aici de la 44,99 la 899,80 de dolari și “nu vor mai fi la vânzare până în 2069”.
Toate acestea sunt cu adevărat de interes pentru cei care vor teren pe Lună, dar poate cea mai bună ofertă de pe site este cea prin care poți cumpăra întreaga planetă pitică Pluto pentru suma de 250.000 de dolari.
Ofertele sunt însă mult mai variate online, iar ideea de a cumpăra în dar teren pe satelitul natural al Pământului a devenit tot mai răspândită. Lunar Land, care se autoproclamă “cea mai veche și mai cunoscută agenție imobiliară cerească” vinde pachete care pornesc de la 29,99 de dolari și ajung până la 249,99 de dolari prin care oricine poate achiziționa cel puțin 4.000 de mp pe Lună.
“În calitate de agenți principali autorizați de Asociația Internațională de Explorare Umană Planetară, echipa noastră de profesioniști este condusă de dorința de a face din achiziția ta de proprietate pe Lună cea mai plăcută și mai plină de satisfacții experiență”, se explică pe site.
Interesant de menționat ar mai fi și faptul că, așa cum se întâmplă pe piața imobiliară de pe Pământ, și pe Lună vânzările ar putea să meargă pe bine-cunoscuta expresie “location, location, location” (n.r. locație, locație, locație). Importantă ar fi, în acest caz, obținerea drepturilor de proprietate pe terenuri unde ar putea fi descoperite surse de apă, având în vedere că acestea ar putea duce apoi la dezvoltarea unor așezări permanente pe Lună.
