Cartierele Aviației și Băneasa au fost, pe vremea comuniștilor, zone rezidențiale în care nu era aplicat în totalitate conceptul de ”sistematizare” urbanistică.
Strada Avionului, Aeroportul Băneasa, platforma industriei aeronautice. Acestea erau reperele folosite de către autorii broșurii ”București”, editată de autoritățile comuniste în 1983 pentru a descrie noile cartiere ce luau naștere, pe atunci, în nordul Capitalei. Cartierul Aviației este situat la nord de Șoseaua Pipera, între străzile Avionului și Strada Herăstrău. Reperele după care ne putem ghida astăzi sunt pasajul care ”poartă” Șoseaua Pipera peste bulevardul Barbu Văcărescu, aceeași stradă a Avionului și strada Nicolae Caramfil. Astăzi, zona este cunoscută mai mult pentru dezvoltările de birouri și mallul construit la sud de pasaj. Pe atunci însă, asemenea dezvoltări nu existau nici în imaginația celui mai înverșunat oponent al regimului comunist.
Revenind în anul 1983, autorii broșurii arătau că noul cartier Aviației urma să cuprindă 9.000 de apartamente în clădiri cu patru-cinci nivele, a căror arhitctură ”va pune mai bine în valoare elementele menite să asigure o rezolvare urbanistică originală, prefigurând, prin valorificarea judicioasă a detaliilor terenului, imaginea viitorului cartier din imediata apropiere a uneia dintre cele mai frumoase intrări în Capitală”.
Astăzi, intrarea în Capitală este prefigurată de Băneasa Shopping City, pe de o parte, și de clădirile de birouri situate pe cealaltă parte a DN1. De aici și până la pasajul Băneasa se întinde cartierul omonim, despre care autorii broșurii scriau, în 1983, că ”va avea 2.240 de apartamente, cu dotările necesare: magazine, școli, creșe, grădinițe și dispensar”. Unul dintre blocurile din zonă reprezenta un ”accent special”, având ”o volumetrie deosebită, cu nivele retrase, având la parter un restaurant deschis spre lac printr-o succesiune de terase”. În rest, cartierul era compus din ”construcții joase, unele prevăzute cu șerpantă, cu parter și trei-patru nivele, grupate astfel încât să integreze armonios și o serie de construcții cu cinci-șapte etaje”. O altă caracteristică specială a cartierului era că ”el a înglobat într-un complex unitar și cele circa 60 de imobile în stare mai bună cuprinse pe teritoriul limitat de Șoseaua București-Ploiești (DN1), strada Ficusului și bulevardul Aerogării”, un lucru mai rar întâlnit pentru acea vreme, în care autoritățile comuniste făceau una cu pâmântul cartiere întregi pentru a redesena și ”sistematiza” Bucureștiul.
Cum au evoluat prețurile
După cum am aflat din cele de mai sus, zona Aviației-Băneasa a fost una specială încă de la începutul sistematizării sale de către autoritățile comuniste. Caracterul exclusivist – dacă poate fi vorba despre așa ceva în cazul blocurilor ”comuniste” – s-a păstrat și după 1989, iar prețurile au atins un vârf aproape de neimaginat în timpul boom-ului imobiliar din intervalul 2005-2008.
Astfel, potrivit datelor Imobiliare.ro, în martie 2008 o garsonieră în cartierul Aviației costa, în medie, nu mai puțin de 130.000 de euro (preț cerut de proprietar), în timp ce un apartament cu două camere – 169.431 de euro, iar unul cu trei camere avea un preț de 193.458 de euro. În mai 2014, prețurile cerute pentru aceste tipuri de locuințe erau 46.038, 75.699, respectiv 97.174 de euro. Aceste prețuri sunt cu 65%, 55%, respectiv 50% mai mici decât în martie 2008.
În Băneasa, prețurile la garsoniere și apartamente cu două și trei camere erau, în martie 2008, potrivit datelor Imobiliare.ro, 102.315 de euro (preț mediu, cerut de proprietar), 150.544 de euro, respectiv 188.541 de euro. În mai 2014, aceste prețuri scăzuseră la 43.476 de euro, 70.818 de euro, respectiv 84.862 de euro. Aceste prețuri sunt cu 58%, 53% respectiv 55% mai mici decât în martie 2008.
