Amplasamentul, folosirea cu înțelepciune a resurselor locale și cunoașterea tehnicilor moderne de construcție. Acestea sunt lecțiile de real estate care au rămas, peste timp, de la strămoșii noștri daci.
Printre avantajele pe care agenții imobiliari le prezintă clienților care vor să cumpere o casă se numără amplasamentul, materialele și tehnicile de construcție. Astfel, o zonă bună, materiale de calitate și tehnici moderne de construcție sunt factori care cresc șansele de a vinde sau închiria apartamentul.
Acestea erau și lucrurile avute în vedere de vechii daci atunci când își construiau locuințele, însă motivele erau cu totul altele decât cele din prezent. Valentin Roman, președinte al Asociației Vatra Daciei, ne-a dezvăluit câteva amănunte din vechime, pe care le putem considera adevărate lecții de real estate de la strămoșii noștri pentru românii contemporani. Toate acestea și mult mai multe despre daci le puteți afla dacă citiți cartea ”Pe urmele geto-dacilor”, scrisă de Valentin Roman.
Locație, locație, locație
Un principiu care, iată, chiar este vechi de când lumea atunci când este vorba despre construcția unei locuințe. Dacă pe noi astăzi ne interesează proximitatea față de mijloacele de transport în comun, magazine sau facilități sociale și educative, strămoșii noștri aveau cu totul alte motive atunci când alegeau locul în care să construiască. Satele dacice, în care existau construcții civile, erau construite în zone ușor de apărat din apropierea construcțiilor cu rol militar defensiv. ”Cetăţile de pământ se construiau, în general, pe culmea unui deal cu pante abrupte, culme unită cu restul terenului din jur printr-o porţiune îngustă, o punte apărată de un şanţ şi un val de pământ”, scrie Valentin Roman (foto stânga) în cartea sa.
Existau și cetăți de piatră, considerate superioare, ca sisteme de apărare, celor de pământ. ”Astfel de construcţii, pe lângă cele din Munţii Orăştiei, au fost descoperite şi cercetate la Căpâlna, Piatra-Craivii, Bâtca-Doamnei, Tilişca, Bărboşi sau Ocniţa. Zidurile acestor fortificaţii au fost realizate printr-o îmbinare a pietrei cu lemnul”, arată Valentin Roman.
Folosirea cu înțelepciune a resurselor locale
Astăzi, câștigă tot mai mult teren ideea de construcții verzi, cu materiale prietenoase cu mediul și eficiente energetic. Nimic nu este nou sub soare, dacii construiau ”verde” încă de acum 2.500-3.00o de ani. Astfel, principalele materiale folosite de geto-daci pentru construirea locuinţelor erau lemnul, lutul şi piatra, folosindu-se un material sau altul în cantitate mai mare în funcţie de poziţionarea geografică a aşezării şi în funcţie de resursele ariei respective.
”În zona Munţilor Orăştiei, de pildă, construcţiile civile erau realizate, în mare parte, din lemn, folosindu-se mai ales fagul şi bradul, în timp ce, în cazul construcţiilor de la Arpaşu şi Slimnic, a fost folosit mai ales stejarul”, explică Valentin Roman.
Lemnul era folosit, în aceste cazuri, pentru realizarea „scheletului” locuinţei, dar şi pentru armăturile pereţilor, ce urmau a fi realizate din lut. Acoperişurile, în cele mai multe cazuri, erau realizate din şindrilă, iar uşile din lemn, asemeni şi mobilierului de interior. Pentru a obţine un lut rezistent, argila era amestecată cu nisip, pleavă sau paie. Lutul era folosit atât la realizarea pereţilor caselor şi anexelor acestora (hambare, grajduri), dar şi la tencuirea şi etanşeizarea lor. În acelaşi timp, lutul mai era utilizat pentru construcţia cuptoarelor casnice şi a podelelor locuinţelor.
Piatra era întrebuinţată mai ales în combinaţie cu lemnul şi rar prelucrată, la realizarea structurilor de fundaţie ale unor clădiri sau în structura unor acoperişuri, împreună cu stuful sau trestia. Excepţie fac unele locuinţe din zona Munţilor Orăştiei, unde putem vorbi de o prelucrare a pietrei prin fasonare, folosindu-se, ca materie primă, calcarul şi andezidul.
Cuiele, piroanele, balamalele şi drugii, elemente necesare pentru prinderea bârnelor de lemn, erau realizate din fier. Utilizarea fierului în arhitectura civilă dacică este specifică mai ales aşezărilor mari. Paiele, stuful şi papura sunt alte materiale folosite de daci pentru a construi casele şi dependinţele acestora şi erau întrebuinţate mai ales în cazul acoperişurilor.
Suprafețe, forme și design
Accesul luminii naturale în locuinţe se făcea cu ajutorul unor „ferestre”, care însemnau fie simple orificii în pereţi, fie orificii acoperite cu foiţe de mică sau chiar sticlă prinse în rame de plumb. ”În alte cazuri, mai ales atunci cand vorbim de locuinţele modeste, aceste elemente lipseau cu desăvârşire, iluminatul natural fiind realizat prin deschizăturile din acoperiş.”, precizează Valentin Roman. ”Din punct de vedere al formei, descoperirile ne permit să conturam imaginea aproximativă a câtorva tipuri de case dacice.”
Bordeiul, de pildă, era o construcţie de formă neregulată de cele mai multe ori, dar care se apropia aproximativ de forma rotundă sau ovală şi avea pereţii adânciți în pământ la aproximativ un metru. În cele mai multe cazuri, bordeiele aveau o singură încăpere, iar suprafaţa medie a acestora era cuprinsă în limitele aproximative de 10-15 metri pătraţi.
Semibordeiele, un tip de construcţie civilă intermediar între bordei şi casele cu fundaţia la suprafaţă, aveau pereţii adânciţi în pământ la 20-50 centimetri şi, în general, aveau forme rectangulare. Acest tip de locuinţă era întâlnit mai ales în zonele de deal şi câmpie, iar limitele suprafeţelor acestora se situează între 4,90 mp şi 23,22 de metri pătrați.
”Locuinţele de suprafaţă sunt, cum era de aşteptat, cele mai complexe din punct de vedere arhitectonic. Descoperirile au permis clasificarea acestora în trei mari grupe: rectangulare, absidale şi circulare. Cele mai multe astfel de construcţii, descoperite pe teritoriul nostru, aparţin primei categorii şi au suprafeţe cuprinse între 12 şi 20 de metri pătraţi, având, in general, o singură cameră. Totuşi, au fost descoperite şi locuinţe cu până la cinci camere, cum este cazul uneia cercetate la Piatra Roşie”, explică Valentin Roman.
Construcţiile de suprafaţă cu formă absidală aveau suprafeţe ceva mai mari, ajungând chiar şi la 432 de metri pătraţi (descoperită la Brad) sau chiar la 815 metri pătraţi, cum este cazul palatului de la Popeşti. Construcţiile de suprafaţă cu formă ovală sunt destul de rare pe teritoriul Daciei, cele mai multe fiind concentrate în zona Sarmizegetusei Regia.
