Legislație și standarde există, nu doar la nivel european, ci și în România, iar agenții imobiliari ar trebui să se documenteze mai bine, nu să plece la drum cu ideea că în țara noastră profesia aceasta nu este absolut deloc reglementată, este de părere Ioana Oltean, Managing Partner Napoca Imobiliare.
“La nivel european există standarde după care își desfășoară activitatea un agent imobiliar. Se pot citi, se pot descărca de pe internet fără nicio problemă. Standarde din punct de vedere etic, deontologic, legislativ și ca proceduri, din nou, există, dar nu sunt luate măsuri în acest sens. Dacă le urmăm, cu siguranță ne vom perfecționa foarte mult”, a declarat Oltean în cadrul evenimentului CPI Cluj 2019.
“Nu este normal ca specialiști imobiliari, pentru că asta vrem să fim sau să devenim, să nu cunoaștem aceste aspecte”, a mai adăugat Managing Partnerul Napoca Imobiliare, agenție care a câștigat, de altfel, premiul pentru “Cea mai eficientă investiție în educație în 2018” la cea mai nouă ediție a Galei Profesioniștilor în Imobiliare.
Situația agentului imobiliar din România
Activitatea agenților imobiliari a fost reglementată, în trecut, în România, făcând obiectul Ordonanței nr. 3/2000. Intrată în vigoare în luna februarie a anului 2000, aceasta avea la bază Uniunea Națională a Agenților Imobiliari (UNAI), iar în cadrul său existau prevederi prin care se menționa că:
- dobândirea calității de agent imobiliar se putea face pe baza unui examen susținut în fața unei comisii
- pentru ca o persoană să se poată prezenta la un astfel de examen, aceasta ar fi trebuit să aibă la activ un curs de pregătire pentru agenți imobiliari și să nu fi fost condamnată definitiv pentru infracțiuni contra patrimoniului sau pentru infracțiuni de fals
- reatestarea agenților trebuia făcută o dată la doi ani, pe baza unei verificări în domeniu, iar neprezentarea la examenul de reatestare sau nepromovarea lui ducea a suspendarea calității de agent imobiliar.
Ulterior, însă, articolele 13-32 din ordonanța respectivă, care făceau referire la modalitățile de organizare și de funcționare a UNAI, au fost declarate neconstituționale. Ordonanța nr.3/2000 a fost abrogată prin Legea nr. 581/2003.
În momentul de față, agenții nu sunt obligați prin lege să adere la o asociație sau organizație profesională în domeniu. Cu toate acestea, membrii lor urmează codul de etică sau de conduită propus de fiecare asociație în parte. Există, de asemenea, coduri de etică și de conduită elaborate și respectate la nivel de agenție.
Serviciile imobiliare sunt reglementate la nivel național, în principal, prin Ordonanța nr. 21/1992 privind protecția consumatorului (cuprinde elemente privind desfășurarea activității de intermediere imobiliară, aspecte care nu trebuie să lipsească dintr-un contract, detalii despre plata comisionului, etc.), legea publicității și Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori.
Interesant de menționat este și faptul că România nu este singura țară europeană unde a existat un cadru legislativ dedicat reglementării activității agenților imobiliari care a fost ulterior abandonat. Astfel de situații au apărut și în Spania, Olanda, Polonia și Slovacia.
În Polonia, de exemplu, profesia nu mai este reglementată strict din 2014. Înainte, agenților imobiliari li se cerea să dețină cel puțin o diplomă de licență, un centificat de studii postunivesitare și un certificat care să ateste finalizarea unei perioade de practică de șase luni într-o agenție imobiliară.
Standardul european pentru serviciile agenților imobiliari
În 2010, sub conducerea Comitetului European pentru Standardizare și prin contribuția venită din partea specialiștilor din instituții naționale de standardizare și a reprezentanților mai multor asociații naționale ale agenților imobiliari din 31 de țări, a fost definitivat oficial Standardul European EN 15733 – Servicii ale agenților imobiliari – Cerințe pentru activitatea de prestare a serviciilor agenților imobiliari.
Acesta era văzut, la acea dată, ca reprezentând începutul activității de standardizare a serviciilor agenților imobiliari din Europa. În cuprinsul său sunt prezentate cerințele privind gestionarea relației cu clienții, informațiile care trebuie înscrise în contractul încheiat între agent și client, detalii privind calificările și competențele generale ale unui agent referitoare la piața imobiliară și multe altele.
Standardul a fost lansat de Confederația Europeană a Agenților Imobiliari (CEI – devenită ulterior CEPI), din care la acea dată făcea parte și Asociația Română a Agențiilor Imobiliare (ARAI). Reprezentanții ARAI, alături de cei ai Asociației Române de Standardizare (ASRO), s-au numărat printre cei care și-au adus aportul la inițiativa CEI.
Textul standardului a fost tradus și în limba română de ASRO, de unde poate fi și obținut, inclusiv în variantele sale originale. Pe de altă parte, acesta rămâne o simplă descriere a activității din sectorul imobiliar pentru că la ora actuală nu există o instituție sau o asociație care să ofere o certificare în baza sa.
Ce înseamnă să fii agent imobiliar în alte țări din Europa
Există diferențe semnificative atunci când vine vorba despre reglementările în vigoare ce privesc activitatea agenților imobiliari care profesează în diverse țări europene. În 16 state, cei care vor să lucreze ca agenți imobiliari trebuie să obțină diverse certificări, o diplomă sau să treacă un test înainte de a putea activa în domeniu. Să luăm un exemplu. În Belgia, un agent trebuie, printre altele, să obțină o diplomă de licență în imobiliare, să ia un test și să încheie un stagiu de practică de un an alături de un agent imobiliar licențiat. Întregul proces este detaliat aici.
În 18 țări este necesară o asigurare pentru cei care lucrează ca agenți imobiliari, iar în două – Belgia și Grecia – apartenența la o organizație profesională este obligatorie.
Standarde profesionale au fost introduse în legislația națională în țări ca Austria, Belgia, Cipru, Irlanda sau Italia. Există și țări în care cei care profesează în domeniu trebuie să adere la un cod de etică. Spre exemplu, în Croația, acesta este promovat prin intermediul Camerei de Comerț.
De menționat este și existența Cardului profesional european (EPC), o inițiativă susținută de CEPI prin care se poate obține recunoașterea unei profesii reglementate în altă țară din UE. Procedura poate fi utilizată doar pentru câteva meserii la ora actuală, printre care se numără și cea de agent imobiliar. Detalii despre EPC pot fi consultate aici. CEPI susține, de asemenea, programul Eureduc dedicat inclusiv pregătirii agenților imobiliari.
Discuția privind reglementarea și standardizarea profesiei de agent imobiliar și a serviciilor oferite de acesta rămâne de actualitate în multe state europene. Austria, Norvegia, Danemarca, Finlanda sau Suedia, se numără printre țările care susțin un cadrul cât mai strict în domeniu argumentând că astfel poate fi îmbunătățită calitatea serviciilor puse la dispoziția consumatorilor, potrivit raportului “Consumer market study on the functioning of the real estate services for consumers in the European Union”.
Pe de altă parte, există voci care susțin că un nivel ridicat de reglementare poate limita competiția în piață, nu are neapărat ca efect furnizarea unor servicii mai calitative și poate duce la creșterea prețurilor, în detrimentul consumatorilor. În plus, numărul celor care lucrează în domeniu poate să scadă, cu efect negativ asupra economiei.
În țările care au făcut pași pentru dereglementarea profesiei se consideră, în principiu, că o legislație potrivită pentru protecția consumatorului, alături de legile civile și de jurisprudență sunt suficiente pentru a-i proteja pe consumatori.
#CPICluj2019: Astronaut, doctor, IT-st? Nu, când mă fac mare, eu vreau să fiu agent imobiliar!
#CPICluj2019: Un nou record în materie de locuințe finalizate anul acesta?
