Abuzul și hărțuirea, indiferent de forma pe care o iau acestea, își pun amprenta pe activitatea profesională a unei persoane și nu numai. Aflăm ce se întâmplă în psihicul victimei, dar și ce modalități există pentru a depăși cu bine situațiile dificile de la psihoterapeutul Mădălina Lavinia Ivanciu.
Imobiliare.ro: Potrivit rezultatelor sondajului nostru, de cele mai multe ori femeile s-au confruntat în interacțiunile de natură profesională avute cu clienții cu insinuări sau glume cu o conotație sexuală sau au fost contactate ulterior întâlnirilor cu mesaje necorespunzătoare, de natură personală, prin telefon sau e-mail. În cazuri rare, a apărut și contactul fizic nedorit.
Ce efecte pot avea astfel de situații asupra unei femei și asupra încrederii sale în sine?
Mădălina Lavinia Ivanciu, psihoterapeut: În primul rând, aș vrea să spun că este foarte important că v-ați îndreptat atenția asupra acestor fenomene și că le abordați în mod deschis din mai multe perspective. Această atenție, reprezintă, în sine, un pas înainte înspre însănătoșirea relațiilor profesionale și a mediului în care aceste relații se desfășoară.
Cu cât lucrurile sunt mai clare și mai integrate, cu atât mai mult persoanele implicate se pot raporta mai sănătos unele la celelalte.
Interacțiunile de natură profesională, presupun interacțiuni între două sau mai multe persoane, activând cu precădere un anumit set de caracteristici ale acestora, specifice rolului profesional.
Întotdeauna rolul profesional se va baza pe caracteristicile pe care le manifestăm și în viața noastră personală, care se vor rafina și adapta cerințelor specifice profesiei.
În orice relație dintre două persoane, există trei elemente care pot influența interacțiunea dintre acestea: cine suntem noi în mod obișnuit, fiecare cu caracteristicile de înțelegere, trăire și comportament propriu și ce anume alegem să manifestăm în acea relație.
Specificul relației în sine influențează această selecție. De exemplu, în rolul de mamă o persoană are o anumită setare interioară, anumite așteptări de la sine și de la copilul său, manifestă o anume disponibilitate, iar comportamentul, modul de a se adresa, tonul vocii și conținutul efectiv al comunicării sunt modelate de înțelegerea nevoilor relației în sine.
Pe de altă parte, aceeași persoană, în rolul său de fiică, va avea o altă setare mentală, alte așteptări, nevoi, disponibilitate, alt comportament și mod de comunicare.
Și tot așa … în rolul de parteneră într-o relație romantică este activat un alt tip de așteptări și setări interioare.
În rolul profesional sunt activate acele setări interioare necesare mediului profesional. Cu cât mai clare sunt reperele relaționale în mediul profesional, cu atât mai puține confuzii de rol pot să apară.
Am făcut această introducere pentru a fi mai ușor de înțeles ce se întâmplă atunci când una din persoanele implicate în relație aduce un comportament verbal sau nonverbal inadecvat rolului in care se află, rolului acceptat și așteptat de către cealaltă persoană aflată în relație.
Atunci când femeile aflate într-un rol profesional se confruntă cu depășirea de către clienți a granițelor specifice rolului lor profesional, în funcție de gravitatea abaterii de la limitele sănătoase ale relației profesionale, acestea vor fi puse în situația de a apela la toate mijloacele posibile pentru a-și asigura protecția.
Atunci când un altul ne încalcă granițele sănătoase, adecvate rolului în care ne aflăm, în noi se produce un anume tip de activare din punct de vedere psihologic și fiziologic, care presupune modificări în chimia organismului, care simte că este expus unui pericol.
În organismul persoanei supuse unei asemenea intruziuni apar diferite reacții fiziologice și comportamentale, cu scopul de a se descurca cu amenințarea existentă.
În măsura în care comportamentul, gesturile celeilalte persoane sunt de intensitate gestionabilă pentru persoana respectivă, aceasta se va mobiliza pentru a reașeza granițele într-un mod sănătos, însă trăirea în sine este generatoare de stres.
Când persoana simte, însă, că nu se poate proteja de intruziune, cu atât mai mult când se ajunge la nerespectarea granițelor corporale, intensitatea trăirilor poate fi copleșitoare în acel moment pentru ea, efectele fiind semnificative din punct de vedere psihologic.
Există numeroase cercetări, realizate inclusiv prin mijloace imagistice moderne, care arată ce se întâmplă cu organismul persoanei aflate în pericol sau într-o stare îndelungată în care nu se simte în siguranță.
Stresul de scurtă durată are efecte reversibile, însă stresul de lungă durată are efecte biochimice, care pe termen lung pot afecta funcționarea sănătoasă a organismului.
În ceea ce privește implicațiile unor asemenea evenimente asupra stimei de sine, acestea pot varia și în funcție de reacția celorlalte persoane din mediul profesional sau personal al femeii care trece prin acest tip de experiențe. Dacă mediul este suportiv și clar cu privire la atribuirea comportamentului nepotrivit, pe care îl sancționează consecvent, atunci persoana se poate simți mai securizată și se pot evita confuziile de stabilire a cauzalității.
Nu de puține ori victimele unor comportamente abuzive au fost invinuite pe nedrept, fapt ce a avut efecte foarte grave în psihicul acestora. Este important să punem în cuvinte clare că ceea ce s-a întâmplat a fost o agresiune, iar această recunoaștere a realității îi dă atât victimei, cât și colegelor/colegilor, posibilitatea să ia măsuri de prevenire a unor asemenea situații nedorite în viitor prin măsuri de precauție suplimentare.
Imobiliare.ro: 38% dintre femeile intervievate au declarat că principalul motiv pentru care cele care lucrează în domeniu aleg să nu raporteze situațiile de hărțuire verbală/psihologică/sexuală în activitatea profesională nu este teama pentru propria siguranță, ci acela că o astfel de atitudine ar putea să le dăuneze carierei sau modului în care sunt percepute de colegi.
29% nu își doresc să fie văzute în ipostaza victimei, mai ales într-un domeniu dominat în continuare de prezența masculină.
Ce sfat aveți pentru femeile care se tem să vorbească deschis sau să raporteze problemele întâmpinate de teama efectelor pe care astfel de acțiuni le pot avea asupra carierei?
Mădălina Lavinia Ivanciu, psihoterapeut: Așa cum spuneam mai sus, modul obișnuit în care cei din mediul profesional reacționează la situații de acest gen, poate reprezenta un factor de susținere, de claritate și de siguranță pentru persoana care se confruntă cu situațiile descrise sau poate reprezenta un factor de sporire a efectului nociv și de insecuritate.
Două dintre nevoile de bază ale ființei umane sunt nevoia de apartenență și nevoia de siguranță. În aceste situații acestea se împletesc, iar îndeplinirea corespunzătoare a uneia facilitează și împlinirea celeilalte.
Este important ca la nivelul conducerii și al colegilor – atât femei, cât și bărbați – să existe o claritate cu privire la acest tip de problemă, iar aceasta să fie manifestată fără echivoc. Atunci când comunitatea profesională și umană în care își desfășoară activitatea recunoaște care sunt granițele sănătoase, încă dinainte de a apărea situația de abuz, persoanele vizate vor sesiza mult mai ușor încălcarea acestor granițe, încă de la primele semne.
Această recunoaștere le va ajuta să se poziționeze cât mai protectiv pentru sine, știindu-se susținute de grupul profesional din care fac parte.
De asemenea, atunci când una dintre persoane informează și cere ajutor cu privire la o situație de acest gen, reacția celorlalți de suport sau de lipsă a suportului, va fi înregistrată (memorată) la nivel colectiv nu numai de persoana care a trecut prin acest tip de experiență, ci și de toate celelalte colege/colegi, având un rol educativ în sensul dorit, protectiv sau nu, în funcție de reacțiile din mediul respectiv.
Astfel, cred că este foarte important să se discute într-un mod profesionist despre acest tip de risc profesional, chiar înainte de a apărea situații concrete, așa încât atunci când acestea vor apărea, persoanele care au experimentat abuzul să fi avut deja informații despre persoanele cărora se pot adresa pentru susținere și suport. O procedură clară de raportare cu siguranță va fi de ajutor.
Imobiliare.ro: Deși cele mai multe dintre femeile intervievate în cadrul sondajului nostru consideră că o discuție internă deschisă pe tema hărțuirii, indiferent de natura acesteia, și o politică anti-hărțuire bine definită și accesibilă sunt utile în cadrul unei agenții/companii din imobiliare, există un procent consistent de respondente, de 19%, pentru care astfel de aspecte nu sunt necesare.
Mai mult, întrebate dacă astăzi ar fi puse în fața unei situații de hărțuire sexuală/verbală/nonverbală dacă ar raporta situația șefului/departamentului HR/autorităților aproape 42% dintre cele intervievate au răspuns că nu știu și că totul ar depinde de context.
Cum vă explicați această stare de negare și de respingere a discuțiilor libere pe astfel de teme mai delicate?
Mădălina Lavinia Ivanciu, psihoterapeut: Desigur, fiecare persoană are istoricul său, care influențează modul în care a răspuns la întrebările sondajului. În funcție de modul în care, în trecut, a observat că s-a răspuns nevoii de ajutor în situații asemănătoare, nu neapărat legate de mediul profesional, ci chiar și în cel familial sau școlar, fiecare dintre aceste persoane a învățat ceva despre tipurile de reacție la care se așteaptă din partea celorlalți în funcție de context.
Acest tip de învățare se produce dacă persoana s-a regăsit ea însăși într-o situație de acest gen în mod direct, dar și în cazurile în care doar a fost martoră, ori i s-a povestit o asemenea întâmplare. Cu atât mai mult este importantă predictibilitatea reacției celorlalte persoane din mediul profesional.
Istoricul persoanei în relație cu autoritatea (inclusiv în familie) este un factor foarte important de influență a capacității persoanei de a se poziționa protectiv și de a solicita ajutor în situații de agresiune.
Este important, însă, ca fiecare să își clarifice cât mai timpuriu ce posibilități există pentru a preveni și interveni într-o asemenea situație.
Responsabilitatea individuală pentru sine se îmbină cu responsabilitatea organizației și a celorlalte persoane, entități, care pot fi implicate. Fiind vorba despre hărțuire, care poate îmbrăca forma unor fapte incriminate penal, așteptările pe care le au de la organele de ordine și nivelul de expunere pe care îl pot gestiona, vor influența decizia de a spune ce li s-a întâmplat sau nu.
Imobiliare.ro: Doar 33% dintre cele intervievate în cadrul sondajului nostru nu au primit mesaje necorespunzătoare prin social media.
Cum facem față problemelor și standardelor pe care le întâlnim online? Când ar trebui să ne îngrijoreze activitatea din online și ce impact poate avea aceasta offline, în carieră?
Mădălina Lavinia Ivanciu, psihoterapeut: Cu cât există mai multă claritate cu privire la identitatea, rolul profesional și comunicarea de tip profesional, cu atât mai repede se vor vedea abaterile de la acest tip de comunicare.
Comunicarea online are anumite specificități, care în lipsa interacțiunii directe, creează premisele proiectării pe cealaltă persoană a așteptărilor și imaginației proprii. Este foarte important cum este setat cadrul profesional online și separarea vieții personale de cea profesională.
Modul în care persoana comunică poate fi un mijloc destul de puternic de a influența stabilirea unor limite clare ale comunicării de tip profesional, de care este bine să se folosească.
De asemenea, depinde de fiecare cât acces vrea să acorde clienților cu care comunică online la aspecte non-profesionale. Foarte importantă este și imaginea/fotografia prezentată în mediul online și reflectarea prin aceasta a rolului profesional asumat.
Atunci când se observă deja în zona de comunicare online că granițele tind să fie încălcate de către clienți, este importantă reașezarea și clarificarea acestora.
Imobiliare.ro: Deși se întâmplă destul de rar, unele probleme pot fi întâlnite și în interiorul agențiilor imobiliare. Cele mai multe femei se confruntă cu insinuări sau glume cu conotație sexuală.
În jur de 15% dintre femeile intervievate consideră, totodată, că au fost victima hărțuirii psihologice din partea angajatorului/companiei alături de care au colaborat.
Cât de greu este să te distanțezi ca femeie de astfel de situații și să le găsești o rezolvare corectă? Cum te poate afecta această teamă de a-ți pierde locul de muncă sau de a avea probleme cu colegii?
Mădălina Lavinia Ivanciu, psihoterapeut: În această situație, lucrurile ar trebui să fie și mai clar reglementate prin intermediul regulamentelor interne ale companiei, iar cunoașterea acestora ar trebui să aducă o claritate interioară cu privire la neadecvarea modului de comunicare, însă lucrurile nu sunt așa de simple în realitate.
O cultură organizațională clară ajută foarte mult, iar lipsa acesteia lasă loc “rezolvărilor” care se creează natural, mai mult sau mai puțin sănătos. Este foarte importantă comunicarea cu colegi/colege sau persoane din afara organizației, care să înțeleagă ce se întâmplă și care să susțină persoana în a găsi și pune în practică cea mai bună rezolvare. De cele mai multe ori tăcerea sau trecerea cu vederea a acestor situații, cu speranța că poate se rezolvă de la sine, are efecte nocive în psihicul persoanei agresate în acest fel.
Impactul este atât la nivel personal, cât și profesional. Un mediu clar și sănătos este în favoarea tuturor angajaților, dar și al angajatorului.
Cu cât toată lumea se face că nu vede abuzul, cu atât acesta are tendința de a se extinde și de a afecta moral, psihic și fizic întregul colectiv.
Atât posibilitatea de a-ți pierde locul de muncă, cât și cea de a avea probleme cu colegii, creează o stare de nesiguranță, care în timp poate conduce inclusiv la afectarea sănătății persoanei.
Imobiliare.ro: Ce puteți să ne spuneți despre mobbing? Cum îl identificăm, ce efecte are și cum putem să scăpăm de sub presiunea acestui comportament?
Mădălina Lavinia Ivanciu, psihoterapeut: Mobbingul este un termen care desemnează un fenomen de hărțuire psihologică la locul de muncă, care poate fi exercitată de către unul sau mai mulți superiori ierarhici, de către colegii de pe același nivel ierarhic, iar uneori chiar de către colegii de pe nivele ierarhice inferioare.
Unul dintre autorii care s-au aplecat către cercetarea acestui fenomen, Heinz Leymann, enumera câteva categorii de atacuri ostile de tip mobbing:
- atacuri verbale și de îngrădire a mijloacelor de comunicare;
- atacuri asupra relațiilor sociale;
- afectarea imaginii sociale cu privire la calitățile profesionale;
- izolarea sistematică;
- afectarea sănătății.
În urma unor asemenea acțiuni, persoana poate deveni confuză. Psihicul uman percepe ca un atac fizic și ostilitatea și agresiunea non fizică. Din punct de vedere fiziologic, organismul percepe pericolul și se pregătește pentru confruntare sau pentru a fugi din fața agresorului, ceea ce redirecționează toate resursele energetice către mușchi și către acele părți ale corpului care pot fi de ajutor în eliminarea agresiunii. Ariile cerebrale implicate în decizii și analiza informațiilor sunt restrânse, o altă parte a creierului fiind activată în scopul pregătirii pentru luptă sau fugă. Atunci când nici unul din aceste două tipuri de ieșire din situație nu este posibil, pot apărea reacții de tip leșin sau încremenire. Uneori persoana poate avea reacții de tip derealizare sau depersonalizare. De asemenea, sistemul imunitar și cel digestiv sunt afectate.
Mobbing-ul poate avea efecte traumatice asupra persoanei, mai ales că reprezintă o serie de acțiuni și inacțiuni concertate care au scopul de a domina angajatul și reprezintă un dezechilibru de putere.
Un alt autor spune că cei afectați de mobbing sunt supuși în medie la 15 acțiuni diferite, timp de 6 luni, iar acestea au loc frecvent pe ascuns, uneori la început pe la spatele persoanei vizate, așa încât poate fi greu să recunoască la timp procesul de traumatizare insidios.
De multe ori, agresorii neagă acțiunile și comunicarea ostilă și încearcă să inducă ideea că victima este cea vinovată. Efectele care pot apărea sunt îndoială de sine și chiar auto-culpabilizarea victimei.
Este important de știut că fenomenul de mobbing se desfășoară în timp în mai multe faze, iar în una din aceste faze pot aparea următoarele tulburări: lipsa elanului, depresie, irascibilitate, agresivitate, tulburări de somn, dureri de cap, probleme circulatorii, transpirație abundentă, tulburări cardiace, maladii digestive, stări de epuizare și tulburări generale ale sistemului neurovegetativ.
De asemenea, pot apărea și efecte în ceea ce privește pierderea încrederii în oameni în general.
Studii epistemologice făcute în Germania, Suedia și Austria, în ceea ce privește efectele procesului de mobbing asupra victimelor, arată că acestea raportează tulburări cardiace (50%), senzații de amețeală (26%), transpirații abundente (47%), coșmaruri (52%) și atacuri de panică (29%).
Un lucru de mare ajutor este că, începând de anul trecut, fenomenul de hărțuire psihologică a fost reglementat mai clar și în legislația noastră și acest tip de interacțiuni a început să fie sancționat de către instanțele din România.
În ceea ce privește prevenția și modalitatea de a ne proteja de un asemenea comportament, în primul rând este importantă informarea și educarea angajaților și a angajatorilor.
În ceea ce privește angajații, aceștia se pot ajuta de cunoașterea bună a reglementărilor organizației și de comunicarea profesională, mai ales în scris, cu privire la ceea ce reprezintă încălcări ale normelor.
Crearea de relații la locul de muncă cu colegi/colege cu care au viziuni comune asupra fenomenului de lucru poate fi un ajutor important.
Apelarea la consiliere anti-mobbing din perspectiva organizațională, psihologică și juridică aduce un plus de obiectivitate și claritate într-o zonă în care neclaritatea îi avantajează pe agresori.
Ar fi multe de spus despre acest fenomen și nevoia de informare este foarte mare, de aceea consider că acest tip de studii sunt necesare și binevenite.
Interviul face parte din proiectul editorial „Imobiliare pentru ele” lansat de Imobiliare.ro – cel mai accesat portal imobiliar din România, și Clubul Profesioniștilor în Imobiliare – platformă dedicată specialiștilor din real estate-ul românesc. Discutăm deschis, pentru prima oară în sectorul imobiliar din țara noastră, despre siguranța și vulnerabilitatea femeilor.
