Te-ai confruntat în activitatea profesională cu o situație de abuz sau hărțuire? Ai mai multe opțiuni legale la dispoziție pentru a o soluționa decât ai crede. Aflăm detalii pe larg într-un interviu acordat de Alina Iozsa, Partener Hațegan Attorneys, una dintre cele mai cunoscute firme de avocatură din regiunea de vest a țării.
Imobiliare.ro: Ce legi te protejează în România de hărțuire?
Alina Iozsa, Partner Hațegan Attorneys: Cu toate că atunci când ne gândim la un comportament agresiv sau nepotrivit, hărţuirea sexuală este principala componentă care iese în evidenţă, în reglementarea actuală în România sunt incluse patru tipuri de comportamente care pot fi calificate drept hărţuire, după cum urmează:
- hărţuirea propriu-zisă – definită ca fiind situaţia în care se manifestă un comportament nedorit, având ca obiect sau ca efect lezarea demnităţii persoanei în cauză şi crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor, motivat de genul persoanei împotriva căreia este direcționat comportamentul nedorit;
- hărţuirea sexuală – reprezentând situaţia în care se manifestă un comportament nedorit cu conotaţie sexuală, exprimat fizic, verbal sau nonverbal;
- hărţuirea psihologică – descrisă ca orice comportament necorespunzător care are loc într-o perioadă, este repetitiv sau sistematic şi implică un comportament fizic, limbaj, gesturi sau alte acte intenţionate şi care ar putea afecta personalitatea, demnitatea sau integritatea fizică ori psihologică a unei persoane.
Suplimentar, în raporturile de muncă, este reglementată și:
- hărţuirea morală la locul de muncă – constând în orice comportament exercitat cu privire la un angajat de către un alt angajat care este superiorul său ierarhic, de către un subaltern şi/sau de către un angajat comparabil din punct de vedere ierarhic, în legătură cu raporturile de muncă, care să aibă drept scop sau efect o deteriorare a condiţiilor de muncă prin lezarea drepturilor sau demnităţii angajatului, prin afectarea sănătăţii sale fizice sau mentale ori prin compromiterea viitorului profesional al acestuia.
Fiecare femeie care e expusă unui comportament de genul celor enumerate trebuie să conştientizeze că e supusă unui abuz și să știe că există pârghii legale și instituționale care o protejează, independent de forma în care își exercită profesia – contract de muncă, contract de colaborare sau independent.
Principalul act normativ în materie este Legea 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, care a fost adoptată pentru completarea cadrului legislativ general în materie reprezentat de Ordonanţa 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Aceasta din urmă desemnează şi o autoritate de supraveghere şi control în materie, respectiv Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD).
În anumite situaţii excepţionale, un comportament din sfera hărțuirii poate fi calificat drept infracţiune şi să atragă răspunderea penală a persoanei în cauză în temeiul art. 208 și 223 din Codul Penal, respectiv pentru infracțiunile de hărțuire și hărțuire sexuală.
De asemenea, cu titlu special în ceea ce privește categoria funcționarilor publici, legea penală incriminează și fapta unui funcționar public constând în folosirea funcției sale în vederea obținerii unor beneficii de natură sexuală, această incriminare regăsindu-se în conținutul articolului 299 din Codul Penal, sub forma infracțiunii de folosire abuzivă a funcției în scop sexual.
Imobiliare.ro: Cât de mult poate să intervină și compania/agenția cu care colaborează o femeie pusă într-o situație dificilă pentru a stopa problemele de acest fel?
Alina Iozsa, Partner Hațegan Attorneys: Trebuie să diferențiem în funcție de persoana care manifestă comportamentul de hărţuire, respectiv, dacă acesta este o persoană din cadrul agenției sau o persoană externă.
Pârghiile de protecție pentru hărțuirea care are loc în interiorul agenției (de către un coleg, superior ierarhic, colaborator) sunt diferite în funcție de statutul de angajat al agentei sau cel de colaborator. În ambele cazuri, însă, e esențial ca agenția să manifeste rol activ, având o procedură foarte clară și transparentă pentru cazurile de hărțuire.
Pentru agentele angajate, protecția este sporită. Legea obligă angajatorii să adopte reglementări extensive la nivel intern pentru protejarea salariaţilor împotriva discriminării şi hărţuirii. Astfel, regulamentul intern al angajatorului ar trebui să califice ca abatere disciplinară orice faptă dintre cele descrise mai sus. În temeiul acestei prevederi, orice salariat al societăţii ar trebui să se adreseze departamentului de resurse umane cu o sesizare. Ulterior, în funcţie de normele interne, se va desemna o persoană/comisie care să ancheteze şi să sancţioneze disciplinar respectivele comportamente prin sancţiunile reglementate de Codul muncii.
De asemenea, Inspectoratele Teritoriale de Muncă (ITM) pot să dispună angajatorilor să își actualizeze regulamentele interne, pentru a cuprinde regulile precizate anterior şi să informeze salariaţii, inclusiv prin afişare în locuri vizibile, cu privire la interzicerea hărţuirii şi a hărţuirii sexuale la locul de muncă, sub sancțiunea aplicării unei amenzi.
De asemenea, relativ recent, Codul Muncii a fost modificat introducându-se noţiunea de discriminare prin asociere, hărțuire și victimizare, dar şi o amendă specială în acest sens pentru prejudiciile aduse unei persoane pe criterii precum gen, rasă, naţionalitate și așa mai departe.
În plus, faţă de răspunderea disciplinară a salariatului care se face vinovat de comportamentul de hărţuire, femeile pot sesiza CNCD în vederea aplicării unor sancţiuni contravenţionale atât angajatorului, în situaţia în care acesta nu a luat măsuri adecvate de protecţie, cât şi persoanei în cauză. La aceasta, se adăugă posibilitatea de a înainta o plângere penală.
În lipsa protecției directe oferite de normele de dreptul muncii, agenții/consultanții imobiliari care lucrează în baza unui contract de colaborare, au posibilitatea de a solicita viitoarelor agenții colaboratoare să insereze în contractele de colaborare clauze cu aplicabilitate specifică în cazul intervenirii unui eveniment ce s-ar putea circumscrie noțiunii de hărțuire, cum ar fi: politica agenției privind acest subiect, procedura de urmat, eventuale sancțiuni sau posibilitatea de denunțare a contractului. Pentru contractele încheiate deja la acest moment, se poate întocmi un act adițional cu astfel de clauze.
Existența unei politici clare împreună cu un cod de conduită al agenției pe acest subiect este de natură să sporească gradul de încredere în respectiva agenție și transmite un semnal clar tuturor angajaților că nu vor fi tolerate comportamentele neadecvate, fiind în același timp foarte clar definit ce anume înseamnă un comportament neadecvat (pentru a se elimina eventuale interpretări).
Suplimentar, agenta lezată se va putea adresa CNCD și/sau organelor penale, aspect detaliat în cele ce urmează.
În ce privește hărțuirea efectuată de o persoană din exteriorul agenției (client, furnizor, etc.), agenția nu va putea, în principiu, aplica eventuale proceduri interne acestor persoane. În măsura în care acuzațiile de hărţuire se confirmă, după prealabilă verificare, agenția poate refuza să continue să lucreze cu aceste persoane. Aceasta presupune însă că există o reglementare contractuală cu acești clienți sau furnizori care include o clauză pe tema hărțuirii. Prin introducerea unei asemenea clauze în contractele sale, se creează pentru agenție o pârghie contractuală prin care poate proteja agentele de comportamente nedorite.
Indiferent dacă vorbim despre prima sau despre a doua situație, agenta lezată va putea, de asemenea:
- formula o petiție către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în vederea angajării răspunderii contravenționale a persoanei care a avut un comportament de natură hărțuitoare;
- sesiza organele de urmărire penală în cazul în care faptele de hărțuire s-ar circumscrie în conținutul uneia dintre infracțiunile prevăzute de articolele 208, 223 și 299 din Codul Penal.
Sesizarea CNCD se poate face în termen de un an de la data producerii faptelor. Plângerile la CNCD se pot depune fie online la adresa https://www.cncd.ro/depune-o-petitie/, fie prin poștă sau la sediul autorității.
În acest sens, subliniem faptul că procedura desfășurată în fața CNCD este una similară cu cea din fața instanțelor judecătorești, iar cei care sesizează această autoritate au obligația de a-şi dovedi susținerile. În acest sens, pentru ca șansele de admitere a cererii să fie mai mari, este foarte important ca persoanele prejudiciate să prezinte multiple dovezi, acestea putând fi reprezentate de înscrisuri, înregistrări audio-video ori declarații ale persoanelor care au fost prezente în momentul în care s-a desfășurat comportamentul de natură hărțuitoare.
Cu privire la latura penală a acestor comportamente, este important de reţinut faptul că mijlocul de protecție instituit cu caracter general de către legiuitorul penal prin intermediul infracțiunii de hărțuire este reprezentat de incriminarea faptelor constând în:
- urmărirea, în mod repetat, fără drept sau fără un interes legitim, a unei persoane ori supravegherea locuinţei acesteia, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de către aceasta, cauzându-i astfel o stare de temere;
- efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.
În acest sens, un agent/consultant imobiliar ar putea să aibă calitatea de victimă a infracțiunii de hărțuire în cazul în care o persoană încearcă să îl contacteze în mod repetat prin mijloace telefonice, prin mijloace de comunicare electronică, ori prin prezența fizică la sediul agenției în cadrul căreia își desfășoară activitatea sau dacă este urmărit ori supravegheat în mod repetat, iar aceste acțiuni îi creează o stare de temere.
În ceea ce privește comportamentul de hărțuire de natură sexuală în cadrul raporturilor de muncă și a celor asimilate acestora, legiuitorul penal a incriminat în mod special o categorie de fapte sub forma infracțiunii de hărțuire sexuală, acestea constând în pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei relaţii de muncă sau al unei relaţii similare, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă într-o situaţie umilitoare.
Cu privire la această incriminare, este necesar a se sublinia faptul că legiuitorul penal pornește de la o situație premisă, respectiv existența unor raporturi de muncă ori altele similare acestora. În acest sens, subliniem că infracțiunea de hărțuire sexuală poate să fie săvârșită atât de către o persoană care este un coleg de muncă al victimei, cât și de către un client sau un colaborator față de sau alături de care agentul/consultantul imobiliar își exercită activitatea.
În cele din urmă, cu relevanță în ceea ce privește raporturile dintre agentul/consultantul imobiliar și reprezentanții autorităților publice ori a notarilor publici, apare ca importantă menționarea incriminării unor fapte de hărţuire sub forma infracțiunii de folosire abuzivă a funcției în scop sexual, menţionată mai sus.
Această infracțiune se săvârșește de către funcționarii publici care, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, a urgenta ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle lor de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, pretind ori obţin favoruri de natură sexuală de la o persoană interesată direct sau indirect de efectele acelui act de serviciu. De asemenea, pretinderea ori obținerea de favoruri de natură sexuală de către funcționarul public care se prevalează sau profită de o situație de autoritate ori de superioritate asupra victimei constituie o alta modalitate de săvârșire a acestei infracțiuni.
Astfel, cu titlu de exemplu, un agent/consultant imobiliar se poate regăsi în situația de a fi o victimă a acestei infracțiuni în cazul în care, prezentându-se, în interesul clientului său, în fața unui notar public sau a unui funcționar care își desfășoară activitatea în cadrul unei autorități publice, i se pretind favoruri de natură sexuală în legătură cu îndeplinirea/neîndeplinirea sau urgentarea emiterii unui act specific activității funcționarului, ca și emiterea unei adeverințe sau autentificarea unui înscris.
În ceea ce privește modalitatea prin care agenții/consultanții imobiliari pot recurge la mijloacele de sancționare incriminate de către legiuitorul penal a faptelor de hărțuire, soluția prevăzută de lege este reprezentată de formularea unei plângeri penale la sediul parchetului aflat în localitatea în care s-au desfășurat aceste acte reprobabile, astfel asigurându-se deschiderea unui dosar penal, luarea unor măsuri preventive pentru diminuarea pericolului existent și tragerea la răspundere a autorilor acestor fapte în cel mai scurt timp.
În acest sens, este important a se menționa faptul că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile anterior menționate încep de la o lună și pot ajunge până la doi ani de închisoare ori amendă, în funcție de gravitatea faptelor săvârșite.
În ceea ce privește mijloacele de protecție enunțate anterior, trebuie menționat faptul că acestea nu se exclud între ele, sens în care o persoană care consideră că a fost hărțuită la locul de muncă sau în afara acestuia are posibilitatea de a sesiza în mod cumulativ toate persoanele competente (poate urma procedurile interne, cât și sesiza CNCD și autoritățile penale).
Imobiliare.ro: Care sunt sfaturile dumneavoastră pentru femeile care se tem să facă ceva atunci când sunt puse într-o situație dificilă fie din cauza costurilor și a timpului pe care ar trebui să îl aloce soluționării problemei din punct de vedere legal, fie din cauza posibilelor dificultăți pe care le pot avea pe plan profesional ulterior?
Alina Iozsa, Partner Hațegan Attorneys: Femeile care sunt victime ale hărțuirii trebuie să cunoască faptul că toate mijloacele de protecție puse la dispoziția acestora nu presupun achitarea unor costuri, iar în ceea ce privește perioada de timp necesară soluționării petițiilor ori plângerilor formulate, aceasta este variabilă în funcție de autoritatea sesizată, de principiu existând posibilitatea ca soluționarea sesizărilor să varieze de la câteva zile până la câteva luni, în funcție de gravitatea faptelor și probele existente.
Cercetarea unei acuzații de hărțuire de către organele competente, se face la sesizarea persoanei afectate, timpul necesar alocat fiind, în principiu, doar cel necesar depunerii sesizării.
Strict din punct de vedere legal, sunt interzise orice comportamente discriminatorii faţă de o persoana care îşi exercită un drept, în special dacă aceasta uzează de pârghii conferite de lege pentru a se proteja.
Posibilele dificultăți ar putea viza însă anumite atitudini ulterioare în branșă față de victima unei hărțuiri, atitudini ce își au originea în tendința din societate de a pune lumina pe victimă, nu pe hărțuitor. Ar trebui rupt pactul tăcerii privind hărțuirea și, implicit, sancționarea comportamentului neadecvat, probat ca atare, trebuie să devină normalitate.
Această normalitate nu poate fi atinsă însă dacă în continuare există reticență în a sesiza acest tip de comportamente.
Interviul face parte din proiectul editorial “Imobiliare pentru ele” lansat de Imobiliare.ro – cel mai accesat portal imobiliar din România, și Clubul Profesioniștilor în Imobiliare – platformă dedicată specialiștilor din real estate-ul românesc. Discutăm deschis, pentru prima oară în sectorul imobiliar din țara noastră, despre siguranța și vulnerabilitatea femeilor.
